Singurătatev2

“ Muma “

Una dintre primele imagini pe care le deslușește sufletul în întuneric .

Muma este îmbrăcată , dintotdeauna , în negru . Are o rochie neagra , ce adună în urma ei – iarna -zăpadă , iar toamna – frunze . Când se rupe , e cusută cu grijă și cu migală , încercând să meargă teoretic pe linia din fabrica . Peste ea , poarta o bluză , de un cenușiu închis . Are o broboadă pe care o înfășoară de două ori după gât .

Muma ducea apă celor morți .

În Olt , atunci când un om moare , cei vii sunt datori , între alte lucruri , să i ducă apă timp de 40 de zile .
Oamenii “ vin “ și “ pleacă “ .
Obiceiul rămâne .
Și atunci când oamenii știu ca un lucru trebuie făcut , dar timpul nu le permite, plătesc o bătrână să facă asta .

Muma ducea apă celor morți .

Iar asta scoate din întuneric o altă imagine .

Apa era dusă cu același căruț de metal care ducea și butelia la încărcat .
Era atât de greu atunci când era încărcat cu apă , încât dacă erai lăsat singur , te ridica în sus . Erau umplute două ulcioare cu apă în vale , iar apoi urma chinul – trebuia să tragi căruțul , prin mâlul cleios , cot la cot cu muma , până sus în deal . Când ajungeai sus , muma respira greu și îți făcea semn să lasi coada căruțului jos , pe care apoi îl bloca cu un pietroi . Stăteam și priveam satul și câmpul din fața acestuia – miriștea și pădurea .
După ce își recăpăta răsuflarea , trebuia tras căruțul până în dreptul mormântului . Apoi muma îți făcea semn să te retragi , iar ea începea să murmure jumătăți de cuvinte și jumătăți de nume și jumătăți de suspine , turnând toată apa , încet , în patru colțuri ale pământului.

După care coboram și o luăm de la capăt , urcând apă la un alt mormânt .

Înmormântările erau vesele .
De regulă , dincolo de atitudinea sobra și sumbră a oficialităților , din sat urcă și un card de băieți care așteaptă pomana, făcând între timp fel și fel de farse .
Intr o zi , au “ organizat “ o sacoșă mare plină de pachete . Ai primit și tu unul , de la șef , fiind amestecat între ei . L ai luat repede și fără să l deschizi , l ai dus mândru la muma , așteptând să l deschidă și să ți dea partea ta .
În schimb muma , după ce te a ascultat , ți a tras o palmă ( grea palmă avea muma ) și ți a şuierat intr un glas de abia auzit : “ de la morți nu se fură ! du-l înapoi ! “ …

Imagini :

Ne a prins o înmormântare în cimitir .
Cărasem apă o jumătate de zi deja .
Nu aveam nimic cu noi .
Nu primisem nici un pachet .
În învălmășeala împărțelii de după , o pâine a căzut jos .
Muma a luat pâinea – parcă o văd – mare , grea , albă – și a pus o pe marginea mormântului , așteptând .
Când au plecat toți oamenii , a luat pâine lăsată , a șters o de pământ pe spate și a făcut-o jumate , spunând : “ asta e pentru noi “
Am mâncat pâinea aceea cu noroi , stand ciuci pe marginea mormântului proaspăt , fără să mă gândesc o clipă la ce trebuie să fi fost în pachete .

Eram împreună cu muma și totul avea sens .

Intr o seară , cardul de băieți a așteptat o la ieșirea din cimitir .
Erau deja băieți mari , știu ca deja nu aveam voie să stau de vorbă cu ei .

“ șeful “ i a zis : “ mamaie , nu ai o țigară ? “
“ nu ! “ a venit răspunsul supărat
“ pe căutate și pe luate ? “
Nu știam prea multe din viața .
Dar am simțit frică , fără să știu de ce .
Muma s a întors către îndrăzneț și i s a adresat , intr un şuier : “ să nu dea Dumnezeu să ajungi acasă în mâini ? “
După care a a întors , m a luat de mâna și a continuat să meargă spre sat .
Băieții urlau în spatele nostru , dar știau .

Bărbatul lu muma era “ Marian al lu Riță “
A făcut războiul și s a întors în sat cu o sumă mare de bani .
A cumpărat un candelabru pentru biserică – o minunăție lucrată parcă de bijutier – l am văzut și m am minunat – și azi e acolo .
După care și a pus un laț de gât și s-a atârnat de o grindă .

În Olt , lumea nu merge la biserică .
Dar toți știu ca dacă un om nu e pomenit de preot în biserică , acela e semn rău .
Așa se face ca la casa lu muma nu a mai bătut nici un bărbat .
Și ca dacă e spunea un cuvânt în care se vorbea de foc sau de boală , se cam împlinea .

Băieții știau

Imagini :

Ne am pomenit intr o zi , fără să știm de ce , la o nuntă

Imaginea aceea îmi părea de poveste – oameni îmbrăcați frumos – nu știți ce înseamnă asta – oameni îmbrăcați frumos

Iar mireasa era o îngemănare de atâta alb și de atâta blond și de atâta zâmbet încât m am pomenit ca vorbesc fără să gândesc : “ mumă , ce frumoasă e fata asta … “

Muma s a întors uimita spre mine , ca și cum nu ar fi înțeles cuvântul , iar apoi s a uitat la mireasă , ca și cum ar fi văzut o doar atunci , cercetându-o și murmurând acel cuvânt străin : “ frumoasă ? “

Țin minte ca i am văzut mâinile crăpate , cu pielea zgrunțuroasa . Pline de pământ , frământând tot timpul ceva . Avea o boală care deja se manifesta , înconvoindu i degetele spre interior . Broboada i se desfăcuse intr o parte , lăsând să se vadă , pentru prima dată , părul alb – alb . Se uita la mireasă , încercând să înțeleagă cuvântul – “ frumoasă “

După care a a ridicat și am mers direct spre casă
A făcut mâncare fără să spună nimic

Simțeam ca am făcut un rău mare , fără să știu cum sau cărui om

A fost ultima zi în care m a luat cu ea