“ … februarie … “

M-am întâlnit pe scară cu cerșetorul .
Om bun – are o singură zi pe săptămâna în care vine și atunci știe să nu insiste .
Mi-a citit nedumerirea din ochi : Boierule , știu ca ar trebui să vin doar joi , dar e februarie și așteaptă un cadou .
M-am schimbat repede în haine ca ale lui și am plecat împreună .
Mă gândeam ca îmi vei deschide ușa .
Ca vei așeza cărțile în biblioteca .
Ca vei citi – ziua-n amiaza mare cu veioza aprinsă , cum îți e obiceiul .

Când am ostenit , am cumpărat mâncare : paine și cola
Din două hârtii purtate toată ziua de vânt după noi
Am făcut o masă
Iar cerșetorul mi-a întins a doua foaie și mi-a zis :
Voi știți să scrieți cuvinte de viață
Astăzi nu mi-a deschis nimeni
Scrie-mi ceva să duc un cadou !
Am întors foaia invers, am ascuțit creionul de 7 ori
Nimic nu vroia să scrie
Despre gândurile care picurau necontenit albastru , despre muzica ce tăcea sau cânta singură , despre prințese și cerșetori

Am așezat foaia la locul ei și am caligrafiat

-neputincios exercițiu matematic al zilei –

“ … mulțumesc, mulțumesc, mulțumesc … “

…

Cersetorul plecase de mult
Mi-am adus aminte ca îmi era frig și foame
Am strâns frimiturile ce mai rămăseseră de la masa
Și când am ridicat hârtia să o împachetez
Am citit , pe spatele ei , caligrafiat în codițe de pisic :
“ … si eu …”