Mă gândeam
( act reprobabil , știu , care se va încerca a fi cat mai limitat :)) … )
Simt ca nu e corect sa închei săptămâna patimilor fără Înviere .
Îmi făcusem un plan – de Înviere vroiam să scriu după ce aș fi închis biserica , după ce aș fi împărtășit toți oamenii .
Doar ca din nefericire , coloana mea a spus ca nu vrea să mă mai ajute :))
Așa se face ca punctul în care trebuia să ies să împărtășesc a devenit punctul în care am plecat , pentru ca nu mai puteam să mă mișc .
Nu scriu asta decât pentru a da nădejde și altora
Dacă vreodată nu mai puteți merge mai departe ( uneori add literam ) – deși ați pregătit un moment vreme de șase săptămâni , să știți ca totuși Hristos este totuși acolo .
Și ca nu sunteți singurii care cad
Și ca totul e un plan în care Dumnezeu vrea să ne mântuiască
Și ca durerea e bună ( indiferent ce spun sfătuitorii mei ) – pentru ca te umilește și te învață să Îl cauți mai mult pe Dumnezeu ( să nu interpretați greșit acest pasaj )
Sigur ca îmi pare rău ca nu am putut să îmi fac datoria
Dar dacă Dumnezeu a hotărât ca așa e bine , înseamnă ca așa e bine .
În rest – ca să închei și să pot scrie mai departe – iată , din mormântul păcatelor mele , vă spun și eu – cu toată dragostea – ca Hristos a Înviat și pentru mine , nevrednicul
Și ca în dragostea Lui vă doresc puterea de a cerși bucurie de la aproapele, de la cer și de la propria ta inimă
Și ca dacă uneori nu mai poți să mergi , să te gândești ca totuși , îți e bine
Pentru ca deși nevrednic , tocmai te-ai împărtășit !
Mare ești , Doamne !
uneori libertatea înseamnă doar să privești o ramură de salcâm înflorit și asculți melodia asta :))
Dragoste _frica_OM 