“ Deci “ – stau de vorbă cu un prieten preot care îmi spune :
Pentru mine , momentul colindelor este unul dintre cele mai grele în an . Nu în sensul în care aș fi anti – sistem sau anti – tradiție . Din punctul meu de vedere , colindele au o capacitate extraordinară în a fi perfide – te lovesc și te re-aduc la zero-ul tău uman , făcându-te să uiți “ masca “ zilnică . Multă vreme am crezut ca sunt defect la nivelul absolut și ca acesta e doar un sindrom . Nu ca nu aș crede în continuare ca sunt defect . “ problema “ este ca in momentul in care încep colindele, ceva din suflet se rupe .
Încercând să descoper sensul , ajung ( incorect – “ ajunge la mine “ ) un specialist – cu profesia psiholog , formația – “ om bun “ iar deformația “ îndelung cititor “ . Îi relatez trăirile , iar omul îmi confirmă ce intuisem : “ părinte , dacă în zilele normale ale anului suntem doar “ câini de luptă “ , contestandu ne unii altora pâinea cea de toate zilele , in momentul sărbătorilor mari , fără să ne dăm seama , gratiile pe care ni le am așezat împrejur pentru a nu simți sufletele celorlalți , dispar . Oamenii sunt “ străvezii “ unii altora – sunt “ oameni buni “ iar asta îi pune la încercare – nu doar pentru ca nu sunt învățați ca pot fi “ oameni buni “ , dar brusc – le e teamă de cei de lângă și le e teamă de ei înșiși . De aceea oamenii sunt mult mai vulnerabil – depresivi de sărbători .
Bun – își zice prietenul meu , deci – am cauza , am efectul – știu medicamentul .
Deci – merg vineri dimineața , deschid Sfântul Altar , aprind candele , pregătesc proscomidia , dau drumul colindelor și deschid usa bisericii, știind ca trebuie sa am sufletul perfect obiectiv – rece , alunecând între cuvinte și rostind rugăciunile impunând “ persoanei “ să fie corect – slujitoare , fără să “ trăiască “ mai mult decât are voie .
Corect ?
“ suprize “ – “ suprize “ – nu
De ce este nevoie pentru a rupe atitudinea unui bătrân care își impune să fie obiectiv – rece când slujește înconjurat de colinde ?
Vii – mergi pe un drum înghețat si pustiu și te gândești la Natalia , cea de anul trecut . Fata ei locuiește și lucrează în Columbia – ți-a dat mesaj ca în ianuarie se va întoarce să i facă pomenirea de un an . Te uiți – minunându-te – de regulă e un echipaj de poliție care stă intr o streașină – “ la agățat “ – de data asta nici eu nu sunt acolo – frigul îi alungă pe toți . “ frig “ – îți spui – cuvânt bun , îți aduce aminte de Sibiu și de adevaratul frig de acolo- ceea ce trăiești acum , e doar o boare de primăvară . Deschizi , forțând o ușă înțepenită . Te lipești în treacăt de două calorifere care vor să se încălzească la mâinile tale . Aprinzi prima candela și te gândești ca azi trebuie să ai grijă la ecteniile pentru cei care sunt în boală , aprinzi a doua candelă și te gândești ce trebuie să spui la predica , aprinzi a treia candelă și te cerți ca ești prea încet , îți verși a patra candelă în cap în încercarea de a te grăbi , moment în care îți aduci aminte de faptul ca ai uitat să iei o carte făgăduită unui om .
Urmează proscomidia , dai drumu la colinde , deschizi ușa bisericii și fugi înapoi în Altar – încă un minut – niciodată nu e timp destul .
Începe Sfânta Liturghie și cauți să te concentrezi pe sensurile cuvintelor , pe semnificațiile lucrurilor rostite și nerostite în texte , spunându ți ca trebuie “ doar să slujești “ .
Moment în care apare un frate slujitor .
Asta nu te distrage , ci te bucura – ai un ajutor la Sfântul Maslu .
Moment în care fratele slujitor dispare în pridvor de unde apare cu o plasuta .
Te bucuri pentru bucuria lui .
Nu te distrage sunetul covrigilor zdrobiți , nu te distrage culoarea merelor , pe care și le aliniază cu satisfacția copilului plecat la colindat .
Moment în care fratele descoperă , după ce scoate tot din plasuta , un ultim lucru pe care l ascunde , ca pe un lucru de mare preț . Se îndreaptă în lateralul Sfântului Altar și pe un scăunel , aseaza lucrul acela pe un suport de lemn și începe să l decupeze cu un cuțitaș .
Te pregătești să faci cadirea pentru ieșirea cu Sfintele Daruri . Aprinzi cărbunele , pui tămâie și în momentul în care începi să cadesti , te oprești , cu toate colindele ieșind “ șuvoi “ “ din tine – din pieptul tău “ , uitând cine – ce ești , ce trebuie să faci .
Fratele “ cioplea de coaja “ o portocală .
Moment în care barierele trecutului se deschid – nu doar ca informație , ci ca trăire :
“ Cine este tatăl tău ?
Tatăl meu este un om puternic ce miroase a țigări și a portocale “
…
“ anul trei de Seminar , de Crăciun , spovedit la părintele Marius , cu o frică cumplită – așteptându-te – pe drept cuvânt – să fii exclus din liceu
iar părintele Marius , săracul , cu atâta dragoste și cu o înțelegere care depășește orice capacitate de analiză – “ iar eu , nevrednicul , te iert și te dezleg “ – “ mergi , frate și te împărtășește “ …
se cântau colinde și fără să știu ce caut acolo , mă împărtășeam …
M am reîntâlnit cu părintele Marius la aproape 20 de ani distanță și omul știa perfect ( cat de frică îmi este să îmi aduc aminte – ce capacitate sa ai pentru asta ) – ceea ce vorbisem când eram în seminar …
părintele Marius , mort în Altar , după ce a încheiat o zi de mers cu icoana , prăbușit lângă Sfânta Masă …
…
“ – Știți , părinte , mă gândeam să vorbesc cu fata mea cea mijlocie , să o avertizez …
-În legătură cu ce anume , doamna ?
-Știți , părinte – eu cu soțul suntem două linii paralele , nu avem nimic în comun . Iar fata mea mijlocie e ca mine – cu filme romantice , cu vise despre viața … și mă gândeam să îi explic puțin cum e cu adevărat viața …
-Doamna , să mă iertați , nu cred ca faceți bine … fiecare om are dreptul să își construiască viața , cine știe , poate la ea va fi altfel …
-aveți dreptate … și presupunând ca nu va funcționa, are și ea dreptul la zece ani de viață în care să se simtă iubită … ( cel mai cinic lucru auzit de mine în ultima sută de ani …)
Peste toate acestea și multe altele , linia melodică a ultimei colinde…
Am ieșit cu Sfintele , purtându i pe toți aceștia și mulți alții pe Sfântul Disc .
Încercând să rostesc ecteniile fără să imit vreo linie melodică .
A nici unei colinde .
Căci “ tatăl meu este un om puternic ce miroase a țigări și portocale “
Dragoste _frica_OM 